Despre carte: 1953 / Din prefață: „Insula nu avea încă un nume. Nu a putut fi găsit pe nicio hartă din lume. Și era la fel de nelocuită pe cât poate fi nelocuită o mică bucată de pământ, tocmai descoperită printre gheața polară la jumătate de optzeci de grade latitudine nordică. Nu erau munți, râuri, lacuri și pur și simplu nu puteau încăpea aici. Era doar creasta unui pliu de calcar care iesea din mare. Se ridica ca o fâșie îngustă și cocoșată și semăna cu spatele unei balene care ieșea din apă. Călcând pentru prima dată pe suprafața ei alunecoasă și înghețată, am mers involuntar cu un mers precaut, de parcă ar fi cu adevărat o balenă întinsă sub picioarele noastre, gata să se cufunde în abisul rece în orice moment și spre nord la est de această insulă se întindea un pământ imens, necunoscut. Necălcat, necunoscut. Nici ea nu era pe hartă - era doar o pată albă, conturată ici și colo de o linie punctată incertă, timidă Totul aici era un mister - teritoriul pământului, structura lui, solul, flora și faună. A rămas în sarcina oamenilor care au rămas pe țărm să dezlege aceste secrete, să descopere aceste ținuturi, să le pună pe hartă, să dea nume insulelor, munților, golfurilor și lacurilor Severnaya Zemlya! Dar aceștia erau oameni sovietici. Știau la ce fel de muncă îi trimisese patria lor, erau mândri de încrederea ei și priveau cu îndrăzneală „Nici eu, nici tovarășii mei nu aveam să joace rolul Robinsonilor sau să ne prefacem că sunt niște eroi înclinați; Nu am visat la dificultăți și greutăți ca la fericire, pentru că știam perfect că vor fi destui pe calea noastră și că nu le putem evita. Prin urmare, ne-am uitat la înghețurile din Arctica în același mod în care fumerii privesc căldura din apropierea cuptoarelor cazanelor; la furtunile polare de zăpadă - ca un marinar în furtună; și pe gheață - ca un șofer pe un drum dificil. Condițiile sunt dificile, dar normale și naturale pentru Arctica. În acele cazuri în care a fost posibil, a trebuit să evităm dificultățile, iar acolo unde acest lucru nu a fost posibil, a trebuit să luptăm cu ei.” Oamenii s-au ținut de cuvânt. Ei au petrecut doi ani pe Severnaya Zemlya și au mers în lung și în lat. Au parcurs șapte mii de kilometri pe câini și pe jos. Mergeau în viscol și înghețuri, în noaptea polară și în dezghețul de primăvară, prin haosul aisbergurilor și prin confuzia de gheață, prin apă înghețată și lapoviță, depășind stropi de zăpadă și nămol, luând pietre în luptă și riscându-și viața. fiecare minut. Ei au cartografiat 37 de mii de kilometri pătrați de pământ necălcat, i-au aflat întinderea și configurația, i-au delimitat granițele, i-au învățat topografia, structura geologică, condițiile climatice, flora și fauna și natura regimului de gheață al mărilor din jur. Cu aceasta, au finalizat descoperirea marinarilor ruși și au glorificat încă o dată știința sovietică - cea mai avansată din lume G. A. Ushakov, care a fost șeful primei expediții la Severnaya Zemlya, vorbește despre această ispravă glorioasă a exploratorilor polari sovietici în cartea sa..